Lucian Slătineanu, Emblematiq
Lucian este cunoscut pentru NiceForms, CollectiveX, YouNoodle, sau Change.org.
Un pic de istorie1. Cum mi-am dat seama că vreau să fiu …
LS: Să zicem "designer interactiv". Se intâmpla prin 1998, când am descoperit internet-ul şi am fost imediat fascinat de nivelul de interactiune şi posibilităţile pe care le oferea. Totul a început ca o pasiune şi, încet-încet, am făcut trecerea de la programare la partea de design.
2. Cine sunt mentorii mei şi experienţele creative care m-au format
LS: Probabil cea mai mare influenţă asupra dezvoltării mele profesionale a avut-o perioada petrecută la Grapefruit. Chief Creative Officer Marius Ursache şi, în general, întreg colectivul, mi-au oferit un mediu în care am avut enorm de învăţat de-a lungul celor 3 ani petrecuţi împreuna. A fost şi primul meu contact cu universul design-ului cu adevărat profesionist.
Să vorbim despre experienţă
3. Proiectele si clienţii pentru care am lucrat
LS: Ca şi consultant independent am lucrat până acum cu peste 50 de clienţi de pe 4 continente. Am avut un rol în demararea unor start-up-uri de succes, cum ar fi CollectiveX, YouNoodle, sau Change.org, dar am lucrat şi pentru companii bine cunoscute, cum ar fi Motorola, Chevron, sau CNET.
4. Care a fost cel mai dificil proiect
LS: E greu de ales un singur proiect. Fiecare a prezentat un anumit set de provocări. Totuşi, cel mai dificil e atunci cand eşti propriul tău client. Pentru situl personal, de exemplu, fiecare nouă variantă a însemnat aproape un câte un an de lucru.
5. Care este proiectul cu care mă identific, care mă reprezintă
LS: Aici chiar nu pot sa dau un raspuns definitiv. E ca si cum ai pune un parinte sa aleaga unul dintre copiii sai. Daca nu as fi reusit sa imi pun amprenta pe vreun proiect, probabil m-as fi retras de comun acord cu clientul.
6. Ce inseamnă creativitatea pentru mine
LS: În cazul meu creativitatea reprezintă găsirea de soluţii adecvate pentru fiecare provocare prezentată de un proiect. Totuşi, nu ştiu dacă e chiar vorba de creativitate în sensul clasic al cuvântului pentru că, personal, consider că design-ul interactiv e mult mai aproape de inginerie decât de artă.
Cum vezi tu online.ro
LS: E destul de greu de spus, mai ales că nu mai sunt implicat direct de vreo 4 ani încoace.
7. Ce anume este bun in .ro
LS: Entuziasmul asociat cu un mediu relativ nou. Numeroasele oportunităţi ce nu sunt încă exploatate la maxim.
8. Ce este rău în .ro
LS: O doză prea mare din entuziasmul de care aminteam mai devreme. Uneori am impresia că e ca şi cum ai da unui copil o jucărie nouă şi, din grabă de a se juca cu ea cât mai repede, mai uită să citească manualul de instrucţiuni şi să o asambleze aşa cum trebuie.
9. Soluţiile mele pentru punctul 7
LS: Timpul, cred, va aduce rezolvările de la sine. Universul .ro se va maturiza în câţiva ani (deja sunt semne în acest sens), probabil şi piaţa va continua să crească, şi atunci va avea loc un proces de auto-selectie naturala.
Profil foarte pe scurt
1. Nr. de ani de experienţă
LS: 10.
2. Tool-ul pe care îl folosesc cu cea mai mare plăcere
LS: Capul, creionul şi hartia.
3. La ce proiect lucrez acum
LS: Confidenţial.
4. La ce proiect/ cu ce agenţie mi-ar placea să lucrez dacă aş putea alege la modul absolut
LS: Orice proiect ce imi oferă şansa de a realiza ceva ce va fi folosit cu succes de cât mai mulţi oameni.
5. Ce imi stimulează creativitatea
LS: Gândul că produsul final va aduce ceva în plus utilizatorilor săi.
6. Unde pot fi găsit online+offline
LS: Online: Emblematiq şi, conform Google, în peste 6,000 de alte locuri.
Offline: La birou, într-o suburbie a Chicago-ului.
Galerie foto:
designul in genere este asimilat artelor. designul de obiect, designul vestimentar, designul industrial, arhitectura sunt arte aplicate. sunt unele care au nevoie de tehnologie mai sofisticata, altele unde aplicatiile sunt foarte pragmatice, dar totusi, performerii mari din acele domenii fac arta.
intre un bang&olufsen si un chinezism de mana a treia, sigur ca b&o este mai aproape de statutul de arta decat mestesugul pragmatic al altora.
nu as scoate designul interactiv din situatie, pentru ca spre exemplu, lucrarile lui yugo nakamura sunt arta (sunt exercitii de interactivitate, unele aplicate, altele fara functionalitati practice, dar care au schimbat fata designului interactiv). sigur, ca intre situl mestesugarit al unei agentii care doar doreste sa fie pragmatica - sa isi plateasca salariile si sa obtina profit sigur si caldutz pentru client - si interactiile celor de la forsman este cale lunga. probabil ca primele nici nu se remarca, in timp ce lucrarile unui designer interactiv / muzician ca toshio iwai raman ca milestones pentru designul interactiv.
multa lume se fereste de termenul de arta pentru ca intelege prin asta ceva creativ fara logica si fara perspectiva. in realitate arta in forma ei pura deschide orizonturi, pe care mai apoi arta aplicata, dupa cum ii zice si numele, le aplica ... si mai apoi intra industrializarea in schema care face ideea sa ajunga un bun comun. numai ca atunci cand devine un bun comun, performerii deja lucreaza la altceva.
asta e ce-am observat eu pana acum.
ah, inca ceva :) cand eram in facultate si profesorii imi ziceau ca pe computer nu se va face niciodata arta, faceau aceeasi greseala pe care multi o fac apropo de stapanirea unei tehnici: la fel cum un sculptor in bronz stie la perfectie tehnica lui si sculpturile lui se supun unor canoane tehnice (altfel, in cazuri hilare, dar adevarate, nu sta sculptura in picioare .. hihii ) tot asa un designer interactiv se supune unor canoane tehnice. asta nu inseamna ca principiile dupa care lucrarile sale sunt judecate nu au la baza criteriile estetice (care includ si usurinta in folosire, pentru ca aminteai de usability si accesibility)
cred insa ca amandoi vorbim despre aceleasi lucruri, dar avem termeni diferiti pentru ele :)
a spus Ruxandra Dumitriu
pe 1 octombrie 2008
In legatura cu afirmatia mea ca design-ul interactiv e mai mult inginerie decat arta, nu ma refeream strict la aspectul tehnologic.
Mediul interactiv e guvernat (sau, cel putin, ar trebui sa fie) de un set clar de reguli de utilizabilitate si accesibilitate. Pana si design-ul efectiv are un set de reguli. Imbinarea cu succes a acestor componente reprezinta, pana la urma, marea partea a unui proces de design interactiv.
Un site, de exemplu, in totalitatea sa, are un scop si o utilitate bine stabilita. Din acest punct de vedere poate fi privit ca o unealta (de comunicare, de interactiune, etc). Incercand o analogie, se aseamana cu o masina. Orice masina te poate duce de la A la B. Cum o face, cum te simti cand o conduci, ce impresie lasa trecatorilor, toate difera si sunt functii ale design-ului sau. Per ansamblu, insa, nu se poate spune ca e o opera de arta. La fel sta treaba si in cazul unui site. Cel mult e vorba de "ingineria frumosului", daca vrei.
Design-ul grafic ar putea fi privit ca si arta. Cel interactiv, insa, functioneaza in alt spatiu si trebuie sa adreseze cu totul alte aspecte. Avand un scop eminamente functional, nu cred ca poate fi considerat arta.
a spus Lucian Slatineanu
pe 30 septembrie 2008
ceva care mi s-a parut interesant la interviul tau, este ca spui ca designul interactiv tine mai mult de inginerie decat de arta.
designul in general tine de arta, sigur, este o arta aplicata si atunci cine o face trebuie sa tina cont si sa stapaneasca perfect tehnologia in care lucreaza - fie ca este sticla, metal sau tehnologia informatiei. si de asemenea, ca orice arta aplicata, designul interactiv trebuie sa mai tina cont si de scopul produsului care iese la iveala...
nu vad insa legatura cu ingineria... te refereai doar sub aspectul tehnologiei?
a spus Ruxandra Dumitriu
pe 30 septembrie 2008