« alte articole din Review

29 septembrie 2008 | autor: Mihai Constantinescu | taguri: nytimes , nyt , andy rutledge | 1 comentariu

Colecţia de toamnă în mass-media românească.

A venit toamna, s-au reîmprospătat grilele de program şi câteva trusturi de presă româneşti şi-au relansat siturile de ştiri. Vorbim de www.zf.ro , www.cotidianul.ro, www.antena3.ro , www.protv.ro , www.stirileprotv.ro. Câteva luni petrecute in laborator, câteva scăpari de fişiere înainte de lansare şi iată-le online. În ceea ce priveşte calitatea lor, părerile sunt împărţite şi balanţa nu înclină în favoarea noilor apariţii.

Partea care lipseşte în aceste proiecte este cercetarea. Ce inseamnă cercetare? Majoritatea clienţilor sunt depăşiti de acest termen şi de cele mai multe ori cred că este un mod din partea agenţiei de a trage de timp.

Cercetarea presupune o analiză prealabilă a pieţei şi a concurenţei. Pe lângă cercetarea clasică de marketing, sunt analizate strategiile de comunicare online alese de fiecare dintre competitori, in ce măsură au avut succes, si dacă nu, care sunt recomandările. Apoi cercetarea se extinde către jucatorii din pieţele adiacente – cum au ales ei să comunice pentru online şi care sunt nevoile lor in relaţiile cu firmele din domeniul analizat. Care este comportamentul vizitatorilor pentru fiecare din siturile concurente şi care este feedbackul lor. Se fac focus-grupuri şi la final este prezentat un document amplu de analiză.

In plus fată de acest document, sunt studiate tendinţele de dezvoltare a modalitaţii de interacţiune a vizitatorilor pentru mediul online pentru următoarea jumătate de an in special, şi apoi cu viziune spre următorii doi până la cinci ani, in funcţie de amploarea proiectului şi de targetul acestuia. Se face acest studiu la nivel .com, analizându-se jucătorii mari din piaţă, dar şi local pentru o personalizare adecvată a proiectului.

Faza de cercetare este aşadar esenţială pentru proiecte de anvergură, ea asigurând o perspectivă îndelungată de viaţă, precum şi flexibilitate şi prospeţime pentru durata de viaţă dorită.

V-aţi întrebat vreodată cum se face cercetare pentru NY Times sau BBC? Când Andy Rutledge şi Angela Conlon de la Unit Interactive au dezvoltat o interfaţă pentru pagina de sport de la New York Times, analiza lor nu a mai plecat de la cum ar trebui să fie NYT pentru următoarea jumătate de an, sau un an, ci focusul lor a fost direct într-o cercetare pentru următorii  zece ani.

Ce au descoperit cei doi mari interactive designeri de la Unit Interactive şi au încorporat în studiul lor este că tendinţa in ceea ce priveşte contentul online, anume aceea de de a-şi pierde autoritatea centralizată, se va accentua din ce in ce mai mult. Conţinutul nu mai poate aparţine unui trust de presă, ci utilizatorilor individuali care sunt contributori şi jurnalişti corespondenţi  şi formatori de opinie de sine stătători. Acest lucru este deja folosit la o scară mai mică de siturile de ştiri (CNN scanează constant blogurile care comentează ştiri importante şi le afişează in situl lor, IHT are secţiuni de bloggeri, s.a.), însă în versiunea pentru următorii 10 ani, NYTimes are secţiuni distincte pentru fiecare dintre figurile publice şi contributorii individuali.

Un alt aspect important pe care l-au analizat şi asupra căruia s-au pronunţat este flexibilitatea sitului pentru a permite personalizarea dusă la extrem de către cititori. Astfel, din analiza NYT, userul nu numai că este contributor, dar el este prezent şi prin modul în care îşi va personaliza conţinutul în site. Deja cu lansarea BBC din acest an, cititorul işi construieste propria pagină de ştiri, işi poate seta ce coloane doreşte să vadă, în ce ordine, precum şi numărul de ştiri dintr-o anumită secţiune.

Conceptul pentru New York Times prevede o accentuare a acestui trend, şi deci merge mult mai departe, lăsându-şi utilizatorul să manipuleze navigaţia, oferindu-i mai multe tipuri de control, modul cum este accesat şi cum este împărtăşit mai departe in comunitate. Zona de navigaţie în subiectele principale are şi ea propriul panou de control astfel utilizatorul controlează cât şi ce conţinut este vizibil pe site.

Cercetarea NYT prevede de asemenea dezvoltările tehnologice pentru urmatorii 5 ani. Layoutul este prevăzut pentru monitoare super-wide, tehnologia voice-recognition integrată în browsere este prevăzută prin navigaţie audio, ce va permite utilizatorilor să navigheze direct prin site doar rostind un cuvânt precum “sport” sau “politică”. Tehnologia touchscreen deja prezentă în iPhone şi HP TouchSmart PC este şi ea integrată în scalarea şi modul de navigare în next-to-be pagina de sport a NYT peste zece ani.

Frumos.

Sunteţi curioşi cum se face cercetare pentru situri media în România? Eeh, este foarte simplu: ori nu se face deloc (ce să mai pierdem vremea şi cu asta, hai să îi dăm bicepşi cu un layout că ne grăbim), ori sunt luate în calcul siturile mari de ştiri din .com sub aspectul unui ideal (definiţia idealului este că el este imposibil de atins). Cât despre cercetarea trendurilor de comportament al userilor, ori alocarea de resurse pentru flexibilizarea sitului pentru tehnologiile următoare nici nu putem pomeni: timpul alocat de către client este atât de mic, iar bugetul la fel de minuscul încât, de cele mai multe ori, agenţiile pleacă de la premisa "Avem bugetul, oare ce putem face pentru el"

După ce ne uitam pe siturile jucătorilor mari din media [dot]com, majoritatea siturilor lansate anul acesta în peisajul românesc de către trusturi importante de presă par, în cel mai bun caz, o schiţă stângace făcută de un copil care învaţă să deseneze bastonaşe în şcoala primară.

Cine este de vină – clientul sau agenţia – vă las pe voi să dezbateţi.